Date tehnice

Fotografia mea
Nu ma astept sa termine cineva vreodata de citit postul

duminică, 7 februarie 2010

Supa nr 1 - Parcelot - sau cum am facut pipi pe limita terenului

Se poate afirma fara nici o problema ca de-a lungul timpului oamenii au dorit sa se grupeze dupa anumite criterii pe care fiecare grup si le definea cu scopul de a locui impreuna. De foarte multe ori criteriul etnic a primat – si putem observa cazuri atat in orasele de Ev Mediu unde au existat tot timpul segregari pe criteriul etnic in interiourl unui oras cu mai mult de o nationalitate ( ex- Iasi –cartierele semite de armeni si de evrei) .Segregarea etnica se continua si secoulul al XIX-lea de exemplu in Bucuresti unde in continuare exista cartiere evreiesti si armenesti –Piata Armeneasca –un martor toponimic al segregarii entice.Dar toate aceste motive de segregare de pana acum nu aveau ca argument frica fata de restul orasului cum in mod anormal se intampla in zilele noastre.Cu siguranta frica de invadatori a nascut fortificari in orase – dar frica era de migratori si de alte elemente belicoase .Oamneii nu obisnuiau sa se teama de vecinii lor. Desigur in zilele noastre aceste "fortificari" moderne nu constau intr-o cetate sau o biserica fortificata , si nici nu sunt anuntate de stolurile de corbi si sigur niciun peceneg ,tatar , sau hun nu mai sta dupa colt sa vrea sa iti parjoleasca casa si orasul .Atunci ce anume trezeste aceasta nevoie imperioasa de a te ascunde in spatele unor ziduri inalte si de a avea o nevoie cat mai mare de siguranta si securitate ,atat de mare incat uneori sa devina patologica.
In Romania – poate si din cauza spiritului nostru asa-zis Latin -modul de viata a fost unul deschis , extravertit ilustrat chiar si la nivel de imagine la strada -caracterizat de garduri joase ,transparente opuse complet modelelor germanice si saxone introvertite inchise si complet opacizate catre strada .
Dar cum totul din export este mai bun decat ce avem aici de cativa ani in Romania s-a adoptat un stil de viata inchis ,introvertit cu o nevoie de intimitate mai mare – o intimitate prost inteleasa- cu garduri inalte si opace din care uneori pare ca mai lipsesc turelele de tragere si crenelurile cu merlon.
Frica vinde si a vandut tot timpul si acolo unde nu exista frica se implementeaza. Cu siguranta in spiritul romanesc nu a existat frica de spatiu public si de imprejurimi dar se poate introduce .Usor –usor in sistemul de valori al cetateanului roman a fost introdus un nou tip de locuire care a fost blamat si urat dar prezentat intr-un ambalaj nou si cu haine mult mai stralucitoare si mai promitatoare. Ansamblurile de locuinta isi fac aparitia pe scena imobliara romaneasca ,si nu orice fel de ansambluri ci unele inchise .Ceea ce inseamna ca desi blocurile erau urate pentru ca trebuia sa locuiesti cu prea multi oameni la un loc si erau prea inalte si asta inseamna o densitate mare acum acest lucru nu mai este o problema –fiind bine prezentate de campaniile de publicitate care stiu sa arate tot timpul ceva bun din ceva rau iata acum traiul intr-un colectiv mare nu mai este ceva care iti limiteaza intimitatea ci este o noua"modalitate de a-ti face prieteni noi si tineri " , blocurile inalte – anterioare focare de infectie sociala – sunt acum
marci ale unui trai mai bun si imaginea uneo arhitecturi moderne si de calitate , aproape ca in fata ta se deschide un nou paradis in care oamenii din jurul tau sunt toti tineri , toti sunt fericiti si au zambete frumoase ca in reclamele cu iz overstated de la Colgate , toti copiii sunt fericiti si sanatosi , tu ai posibilitatea sa ii alegi ca dintr-un catalog si tot blocul tau este inconjurat de o natura virgina.
In Romania au fost luate cu asalt panourile de afisaj de pe blocuri , de pe strazi din metrou de acest nou "promise land " ai caror exponenti ii putem exemplifica prin InCity Residences, Emerald City , Edenia ,Cosmopolis, Upground, Octopus Garden .
In demersul de promovare al fiecareia dintre agentii se poate trage o concluzie – factorii care vand in cazul ansamblurilor residentiale inchise sunt cam aceiasi in toate campaniile –siguranta , functiuni in interorul ansamblului destinate numai comunitatii , statusul social pe care ti-l confera o astfel de locuinta ,o comunitate aleasa , amplasamentul privilegiat si senzatia de putere data de proprietatea privata.
Prin fiecare slogan al acestor campanii putem cu usurinta sa ne dam seama care dintre valorile mai sus enumerate sunt cele mai importante pentru campanie si pe care se va bate moneda mai tare . In Bucuresti avem parte de o plaja larga de sloganuri si campaniile merg pe diverse valori – in mare parte pe statutul social , inovatie si amplasamentul privilegiat dar exista si una dintre ele care merge pe siguranta – spre deosebire de campaniile din strainatate care au ca principal element de promovare siguranta pe care o confera ansamblul .Deci in strainatate se simte o anumita omogenitate spre deosebire de aspectul eterogen al campaniilor romanesti , puse poate si sub semnul incipientei si al lipsei de experienta in aceasta directie dar poate si datorate lipsei de cultura a fricii in societatea noastra inca neafectata de aceasta fricotopie , aceasta maladie epidemica de frica .Ca o paranteza as vrea sa aduc in lumina aici factorul generatiilor anterioare din strainatate , crescute in astfel de ansambluri rezidentiale inchise .Acesti oameni crescuti dupa zidurile mari opace , cu o imagine infricosatoare asupra lumii care ii inconjoara , care nu mai au incredere in lumea din afara zidurilor si care nu se simt bine decat in interiorul lor . Aceasta teama indusa ca tot timpul se poate intampla ceva rau in afara zidurilor nu face decat sa mareasca interesul in achizitionarea unor apartamente in astfel de ansambluri .Spre exemplu, un copil crescut infasurat in acest cocon de frica si beton , inconjurat tot timpul de paznici si carduri de acces , camere video si ziduri inalte care va cunoaste lumea exterioara numai prin geamul masinii cu siguranta nu va opta sa traiasca in afara lor intr-o zona in care aceste elemente lipsesc.Chiar daca nu s-a intamplat niciodata sa i se intareasca imaginea terifianta a lumii de afara , va continua sa traiasca sub imperiul fricii si nu va avea cu siguranta o dezvoltare psihica normala. Acesta este clientul pe care orice ansamblu rezidential si-l doreste – un cetatean al SOCENG-ului lui Orwell care prefera mai bine sa traiasca cu Big Brother in jurul lui . Dar poate aceasta este o imagine prea sumbra ,cu siguranta exista si parti bune ale acestui fenomen , trebuie numai gasite insa.
Dar sa revenim la problemele stricte de marketing in ceea ce privesc campaniile din tara noastra – in special Bucuresti. Avem pentru 6 ansambluri de locuinte inchis 6 sloganuri de exemplu pentru InCity Residences – "Noul ritm al orasului ",
pentru Edenia "Locul in care sa iti cresti copiii!" – dat fiind faptul ca acesta este un slogan mai special il voi discuta un pic mai pe larg mai jos- Octopus Garden "Pastrram gradina pentru tine !" si Upground "O adresa cu blazon !". La o prima vedere se poate intui clar ca la toate cele 6 s-a lucrat la o repozitionare si la un rebranding conceptual al locuintelor colective, cu o imagine negativa bine-cunoscuta in constiinta colectiva romaneasca si in imaginea orasului . Locuinta colectiva a ansamblului rezidential inchis este una noua si mai aratoasa cu multe plusuri si cu multe avantaje in virtutea carora viitorul cumparator de apartamente poate uita fostul cosmar comunist .
Toate ansamblurile rezidentiale mai sus mentionate detin echipamente proprii de foarte buna calitate si niciunuia nu ii lipsesc supermarket, reprezentante bancare si de telefonie mobila, curatatorie si spalatorie auto ecologice, oficiu postal.farmacie, centru medical, club de sanatate, centru de frumusete,cafenele si restaurante, gradinita si spatii de joaca supravegheate desigur aceste informatii nu apar in campania de print – pentru ca ar fi imposibil – dar pe site-urile de promovare acestea apar ciudat este ca ele sunt considerate mai putin importante in comparatie cu locatia ansamblurilor si prestigiul pe care ti-l aduce o astfel de locuinta . Aceste lucruri se pare atrag ca o veranda bine luminata cumparatorii .
Ca abordare a printului se merge pe imagini cu familii tinere , fericite cu cate 1-2 copii , toti frumosi ( complet opusi imaginii familiei romanesti de rand ) toate privind cu optimism catre viitor , cu un aer de vacanta , imagini ludice cu frunti descretite si fara griji , in care aceasta noue lume care li se deschide este cea mai facila modalitate de a trai in care stresul nu exista si nici teama de posterioritate .Si in spatele acestei imagini de reverie serentitate si exultare troneaza locuintele , toate stralucitoare si noi ca scoase din cutie , coroborand parca aceasta senzatie de topos benefic .Toata aceasta imagine ne asigura ca aceasta stare ludica si de serenitate a locuitorilor este o urmare a faptului ca s-au mutat in acest loc , te face aproape sa crezi ca este mai bun decat tinutul promis al lui Moise si nici macar nu trebuie sa umbli prin desertul neprietenos timp de 50 de ani .De asemenea se poate observa ca aceste printuri nu vand imaginea locuintleor , nu vand arhitectura – care este undeva in planul secund – ci vand imaginea unei noi vieti , mai bune , vand exclusivitatea si prestigiul , vand un nou statut social pentru rezidenti .
Se poate spune ca aceste ansambluri sunt pentru o clientela cu nivel de trai ridicat sau mai ridicat , care cauta un loc de trai mai bun , care se preteaza imaginii lor si chiar le reprezinta un plus pentru imaginea lor personala si poate chiar este un lucru cu care se pot mandri – vezi sloganul "O adresa cu Blazon!" .Desi ansamblul rezidential inchis este in mare concurenta cu "vila " visul oricarui roman parvenit care vrea sa iasa din anonimat el parea a castiga totusi poate si datorita utilitatilor cu care este echipat ,amplasamentelor si chiar si faptului ca unele dintre apartamente vin gata mobilate unde "au lucrat cu designeri cunoscuti pentru a-ti aduce confort in casa" dupa cum spune brosura de la InCity Residences.
Aceste orase artificiale aduna oameni cu acelasi sistem de valori care doresc aceleasi lucruri si care cred ei creeaza noua elita urbana .O comunitate aleasa ai carei membri au o cota parte din strazi si care isi pot administra dupa bunul plac spatiul inconjurator proliferandu-se imaginea de demiurg in ceea ce priveste administratia.Fiecare are un cuvant de spus asupra spatiului inconjurator –este aproape ca la inceputul democratiei in polis-uri .Dar imprejmuirea si accesul facut pe baza de card face din locuitorii din imprejurimi niste indieni , niste paria si niste barbari de care trebuie sa se fereasca.La noi in tara inca nu exista astfel de probleme pentru ca majoritatea ansamblurilor rezidentiale sunt in curs de construire dar in strainatate sociologii sunt de parere ca aceste ansambluri private ar putea eroda notiuni curente ca spatiul public si gentrificarea ar putea sa aduca in final la neintelegeri sociale .
Adevar versus Realitate – aceasta este partea in care publicitatea nu mai poate face nimic , momentul dezvaluirilor triste si ale deceptiilor – peste care cea mai mare parte dintre cumparatori trece fara probleme totusi.
Majoritatea ansamblurilor rezidentiale sunt prezente inconjurate de parcuri sau chiar paduri – se pare ca investitorii uita total de casutele mici din jur, de blocurile comuniste si gri care le flancheaza .Parcurile pline de verdeata de fapt sunt cartiere vechi bucurestene cu tesut traditional cu loturi mici si inguste dezvoltate pe adancime , cu case mici numai pe parter , cu o atmosfera inca de mahala sordida si cu stradute mici si intortochiate .Ba mai mult de exemplu la InCity Residences se pare ca se uita total de fatada Veche a fostului depou Dudesti care troneaza in fata ansamblului – probabil integrata in peisaj cu dibacie dar nici vorba de mentionarea a ei .De asemenea mirajul pe care il prezinta macheta nu are nici o legatura cu situl, senzatia fiind ca proiectantii nici nu au facut o minima vizita la fata locului .Marea de verdeata in care sunt plantate cele patru blocuri turn nu apare pe nicaieri , nici macar in gradinile din spate ale blocurilor sau ale casutelor , iar fatada depoului pare un accident trist in toata aceasta asezare .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu